Munti Bucegi
Bucegii
Relief
In lantul Carpati , Bucegii reprezinta un loc aparte , fiind
caracterizati de natura rocilor , relieful diferentiat , complexele
biogeografice . Arcele de culmi formeaza din Bucegi o potcoava
deschisa spre miazazi , din inima careia izvoreste Ialomita .Ramurile
ptincipale ale potcoavei se intalnesc in extremitatea nordica chiar in
varful OMU -2507 m-.Punct culminant al masivului , unul dintre cele
mai inalte varfuri din Carpati , invaluit in mister si intretinand
legendele ce sau tesut in jurul sau.
La poalele sale se intinde , de-a lungul Prahovei , salba de orase :
Azuga , Busteni , Sinaia , mici perle in mare verdeata .Tot ceea ce se
intampla aici iti creaza impresia ca viata graviteaza in jutul
muntelui : asezarea oraselor , ca intr-un sanctuar , cu fata catre
versantii impunatori , stradutele inguste si serpuitoare , te conduc
fara exceptie ctre intrarile in traseele montane , viata se imparte
intre « sus « si « jos » -impartire clara intre cartierele oraselor
, iar oamenii incep fiece zi cu o privire fugara spre crestele
muntelui , pentru a sti cate ceva despre ziua abia inceputa .
Ramura rasariteana a Bucegilor , dinspre Valea Prahovei , este cea mai
abrupta , cu varfuri cuprinse intre 2000 m si 2500 m si creste de la
sud la nord : Varful cu Dor -2030 m -, varful Furnica -2103 m , Piatra
Arsa -2044 m , Jepii Mari -2071m , Jepii Mici -2143 m , Caraiman -2384
m , Costila -2490 m , Obarsia -2480 m , Omu - 2507 m .Versant stacos
si abrupt , cu diferente de nivel ce ating chiar 900 m , arata tuturor
fata ipresionanta : pereti goi , stanci semete brazdate de hornuri
adanci , brane inierbate ce incing in loc de stsnca , colti si tarcuri
ce stau de veghe deasupra vailor : Cerbului , Morarului , Valea alba ,
Jepilor , Urlatoarea Mare , Babei , Izvorul Dorului.
Si pentru ca Bucegii sunt locul unde contrastele sunt evidente , fqata
nevazuta , dinspre Izvorul Dorului si Ialomita , ne descopera un
platou inalt , acoperit cu pajisti alpine si jnepenisuri .Cei
aproximativ 36 kmp ( in platou de 12 km lungime si 3 km latime ) ,
formeaza un platou inclinat de la nord la sud , ce coboara de la cei
2350 m , in zona Babelor , pana la cei 1700 m de la Oboarele si Dichiu
. Cele doua vai importante -Ialomitei si Izvorul Dorului , incadreaza
platoul ce este intrerupt doar din loc in loc de crestele muntilor :
Babele -2294 m , Cocora -2191 m , Laptici -1872 m , Blana -1875 m ,
Oboarele -1707 m , Dichiu - 1713 m .Spre sud se continua platoul cu
cateva varfuri mai mici , coborand pana deasupra comunei Moroieni , in
plaiul Domnesc .
La vestul vaii Ialomitei se intinde cealalta ramura ptincipala a
masivului- cea desprinsa din varful Omu , pornita la inceput catre
Doamnele - 2402 m si Batrana - 2181 m , arcuindu-se apoi catre sud
prin Grohotisu - 2168 m , Strungile Mari -2089 m , Saua Strunga -1909
m , Tataru 1998 m , Deleanu -1904 m , Lucacila -1895 m , Zanoaga -1788
m .
In afara celor doua ramuri principale , tot din zona varfului Omu se
mai desprind culmi scurte si abrupte . Ctre est porneste muntelr
Moraru , spre nord-vest , Bucsoiu -2492 m , isi ridica semet crestele
formand o parte din cumpana apelor , iar catre nord Padin Crucii
separa cladirrile glaciare Malaiesti si Tiganesti .
Valea Ialomitei isi aduna apele din paraiele Batrana , Doamnele ,
Obarsia , Sugari si se intinde prin centrul masivului formand Cheile
Ursilor , Pesterii , Tataru , Zanoaga , Orzea.
Bucegii reprzinta o regiune indragita de multi iubitori de frumos ,
fiind unul dintre locurile preferate pentru un scurt refugiu de
incarcare a bateriilor .Potecile sale au fost strabatute cu secole in
urma .Calugarii gaseau aici linistea necesara meditatiei , negustorii
cautau un drum mai scurt spre targurile transilvanene , oamenii de
stiinta cautau raspusuri la structura morfologica si complexitatea
vegetatiei si faunei.
Flora
Bucegii sunt locul unde s-au facut si foarte multe studii si cercetari
monografice asupra grupelor de plante inferioare ( talofite ) si
superioare ( cormofite ) . Intre anii 1955 si 1959 Eugenia Eliade a
identificat 365 specii din 41 de familii parazite , pe plante
saprofite .
Dintre acestea 26 sunt noi pentru Romania; de asemenea s-au gasit 29
plante-gazda noi pentru 27 de specii de macromicete rare in flora
tarii noastre. Flora lichenologica a fost studiata de: P. Cretzoiu,
Constanta Moruzi, elena Petria, intre 1930-1963 si au evidentiat 39 de
taxoni, dintre care 4 sunt grupe noi pentru flora lichenologica a
tarii - Cladonia sylvatica f.sorediata, Cladonia digitata
f.denticulata, Cladonia coniocrea f.odontata, Usnea articulata
f.lettauana. Zona deosebit de bogata a atras numerosi specialisti, din
ramuri diferite ale biologiei, ceea ce a condus la descoperirea a
numeroase specii, multe dintre ele rare in Carpati. J.G.G. Baumgarden,
M. Fuss, K.Loitlesberger, Simion St.Radian, M.Peterfi, F.Matouschek,
A.Degen, I.Podpera, Traian Stefuleac si multi altii au descoperit
specii de briofite: Bucegia romantica Radian - specie noua descoperita
in anul 1899 de Simion Radian pe Valea Cerbului, Moerkia flotowiana,
Anastrepta orcadensis, Lophozia hatcheri, Stegonia latifolia, Grimmia
alpicola var. latifolia, Tayloria tenuis, T.acuminata, T.serrata,
Tetraplodon angustatum, Catoscopium nigritum, Buxbaumia aphylla,
Polytrichum norvegicum.
Flora plantelor vasculare, studiata de D. Grecescu (1910), numara 760
taxoni, iar Alexandru Beldie marele indragostit de Bucegi, indica in
lucrarea sa - monografia « Flora si vegetatia muntilor Bucegi « -
1967, un numar de 1185 taxoni, dintre care 31 taxoni sunt noi pentru
stiinta (subspecii, varietati, forme) studiul florei este completat de
cel al vegetatiei, in care sunt descrise 20 de asociatii vegetale noi
si sunt prezentate date asupra ecologiei plantelor alpine si
sucesiunea in spatiu a asociatiilor in functie de condiitile
stationale.
Clima
Pozitionarea in culoarul ingust al Vaii Superioare a Prahovei, face ca
la Sinaia, curentii de aer sa fie mai slabi in intensitate, iar
iernile sa nu aduca alaturi de zapezile bogate si geruri aspre.
Verile racoroase, toamnele lungi si blande, primaverile insorite, au
facut ca de-a lungul timpului Sinaia sa fie una dintre cele mai
cautate statiuni de odihna din tara.
Statiunile meteorologice aparute de-a lungul timpului la Sinaia,
incepand cu anul 1888, au inregistrat minime absolute de -27 C, in
11.02.1929 si maxime absolute de 32 C, in ziua de 10.08.1945.
Temperatura medie anuala este insa cuprinsa intre : -3,9 C - in
ianuarie, -3,1 C - in februarie si 15,7 C - in iulie.
Numarul mediu de zile de iarna, cu temperaturi mai mici de 0 C, este
de 47 zile/an, iar numarul mediu de zile cu temperaturi peste 25 C,
este de aproximativ 16 zile/an.
Din punct de vedere al nebulozitatii, la Sinaia, in timpul iernii
predomina cerul acoperit, iar pentru sezonul estival, cerul senin si
doar partial acoperit predomina. Ceea ce constituie inca un ounct de
atractie pentru cei dornici de odihna si plimbari montane. Trebuie
totusi amintit ca in general, asa cum se intampla la munte, vremea se
poate schimba foarte repede, existand chiar zile in care cel putin
trei anotimpuri sunt prezente in timp relativ scurt .Pentru cei
dornici de drumetii montane, facem precizarea ca o zi de vara, oricat
de frumoasa pare la prima ora, se poate transforma intr-una cu
furtuna.
Precipitatiile medii anuale se situeaza in jurul valorii de 800 mm, cu
o medie mai mare in lunile iunie si iulie si cele mai mici in ianuarie
si februarie. Fiind o statiune cautata pentru sporturile de iarna,
prezenta si calitatea zapezii devine un factor important pentru
Sinaia, De regula, se inregistreaza 28 de zile de ninsoare anual,
cuprinse intr-un interval ce poate atinge 160 de zile (prima ninsoare
in zilele de inceput de noiembrie - in anul 1994, chiar la 6
octombrie, iarultima ninsoare in jurul datei de 15 aprilie). Stratul
de zapada poate atinge chiar grosimea de 130 cm, la fel de bine cum
poate exista chiar situatia lipsei totale a stratului de zapada.
Alti factori de clima (precipitatiile si vantul) au reusit ca la
Sinaia sa modeleze relieful, aparand forme bizare : babe, tigai,
diferite fete. Multe dintre ele au stat la baza botezarii formelor sau
locurilor cele mai circulate. Constructiile atipice de forma Babelor,
Sfinxului, Ciupercilor au fost chiar la baza pe care s-au brodat
diferite legende ale locului si locuri de pelerinaj in diferite epoci.
Apa, inghetul, vantul si procesele de deflatie si eroziune au dat
contur diferitelor forme ciudate, intalnite la tot pasul ...
Relief
In lantul Carpati , Bucegii reprezinta un loc aparte , fiind
caracterizati de natura rocilor , relieful diferentiat , complexele
biogeografice . Arcele de culmi formeaza din Bucegi o potcoava
deschisa spre miazazi , din inima careia izvoreste Ialomita .Ramurile
ptincipale ale potcoavei se intalnesc in extremitatea nordica chiar in
varful OMU -2507 m-.Punct culminant al masivului , unul dintre cele
mai inalte varfuri din Carpati , invaluit in mister si intretinand
legendele ce sau tesut in jurul sau.
La poalele sale se intinde , de-a lungul Prahovei , salba de orase :
Azuga , Busteni , Sinaia , mici perle in mare verdeata .Tot ceea ce se
intampla aici iti creaza impresia ca viata graviteaza in jutul
muntelui : asezarea oraselor , ca intr-un sanctuar , cu fata catre
versantii impunatori , stradutele inguste si serpuitoare , te conduc
fara exceptie ctre intrarile in traseele montane , viata se imparte
intre « sus « si « jos » -impartire clara intre cartierele oraselor
, iar oamenii incep fiece zi cu o privire fugara spre crestele
muntelui , pentru a sti cate ceva despre ziua abia inceputa .
Ramura rasariteana a Bucegilor , dinspre Valea Prahovei , este cea mai
abrupta , cu varfuri cuprinse intre 2000 m si 2500 m si creste de la
sud la nord : Varful cu Dor -2030 m -, varful Furnica -2103 m , Piatra
Arsa -2044 m , Jepii Mari -2071m , Jepii Mici -2143 m , Caraiman -2384
m , Costila -2490 m , Obarsia -2480 m , Omu - 2507 m .Versant stacos
si abrupt , cu diferente de nivel ce ating chiar 900 m , arata tuturor
fata ipresionanta : pereti goi , stanci semete brazdate de hornuri
adanci , brane inierbate ce incing in loc de stsnca , colti si tarcuri
ce stau de veghe deasupra vailor : Cerbului , Morarului , Valea alba ,
Jepilor , Urlatoarea Mare , Babei , Izvorul Dorului.
Si pentru ca Bucegii sunt locul unde contrastele sunt evidente , fqata
nevazuta , dinspre Izvorul Dorului si Ialomita , ne descopera un
platou inalt , acoperit cu pajisti alpine si jnepenisuri .Cei
aproximativ 36 kmp ( in platou de 12 km lungime si 3 km latime ) ,
formeaza un platou inclinat de la nord la sud , ce coboara de la cei
2350 m , in zona Babelor , pana la cei 1700 m de la Oboarele si Dichiu
. Cele doua vai importante -Ialomitei si Izvorul Dorului , incadreaza
platoul ce este intrerupt doar din loc in loc de crestele muntilor :
Babele -2294 m , Cocora -2191 m , Laptici -1872 m , Blana -1875 m ,
Oboarele -1707 m , Dichiu - 1713 m .Spre sud se continua platoul cu
cateva varfuri mai mici , coborand pana deasupra comunei Moroieni , in
plaiul Domnesc .
La vestul vaii Ialomitei se intinde cealalta ramura ptincipala a
masivului- cea desprinsa din varful Omu , pornita la inceput catre
Doamnele - 2402 m si Batrana - 2181 m , arcuindu-se apoi catre sud
prin Grohotisu - 2168 m , Strungile Mari -2089 m , Saua Strunga -1909
m , Tataru 1998 m , Deleanu -1904 m , Lucacila -1895 m , Zanoaga -1788
m .
In afara celor doua ramuri principale , tot din zona varfului Omu se
mai desprind culmi scurte si abrupte . Ctre est porneste muntelr
Moraru , spre nord-vest , Bucsoiu -2492 m , isi ridica semet crestele
formand o parte din cumpana apelor , iar catre nord Padin Crucii
separa cladirrile glaciare Malaiesti si Tiganesti .
Valea Ialomitei isi aduna apele din paraiele Batrana , Doamnele ,
Obarsia , Sugari si se intinde prin centrul masivului formand Cheile
Ursilor , Pesterii , Tataru , Zanoaga , Orzea.
Bucegii reprzinta o regiune indragita de multi iubitori de frumos ,
fiind unul dintre locurile preferate pentru un scurt refugiu de
incarcare a bateriilor .Potecile sale au fost strabatute cu secole in
urma .Calugarii gaseau aici linistea necesara meditatiei , negustorii
cautau un drum mai scurt spre targurile transilvanene , oamenii de
stiinta cautau raspusuri la structura morfologica si complexitatea
vegetatiei si faunei.
Flora
Bucegii sunt locul unde s-au facut si foarte multe studii si cercetari
monografice asupra grupelor de plante inferioare ( talofite ) si
superioare ( cormofite ) . Intre anii 1955 si 1959 Eugenia Eliade a
identificat 365 specii din 41 de familii parazite , pe plante
saprofite .
Dintre acestea 26 sunt noi pentru Romania; de asemenea s-au gasit 29
plante-gazda noi pentru 27 de specii de macromicete rare in flora
tarii noastre. Flora lichenologica a fost studiata de: P. Cretzoiu,
Constanta Moruzi, elena Petria, intre 1930-1963 si au evidentiat 39 de
taxoni, dintre care 4 sunt grupe noi pentru flora lichenologica a
tarii - Cladonia sylvatica f.sorediata, Cladonia digitata
f.denticulata, Cladonia coniocrea f.odontata, Usnea articulata
f.lettauana. Zona deosebit de bogata a atras numerosi specialisti, din
ramuri diferite ale biologiei, ceea ce a condus la descoperirea a
numeroase specii, multe dintre ele rare in Carpati. J.G.G. Baumgarden,
M. Fuss, K.Loitlesberger, Simion St.Radian, M.Peterfi, F.Matouschek,
A.Degen, I.Podpera, Traian Stefuleac si multi altii au descoperit
specii de briofite: Bucegia romantica Radian - specie noua descoperita
in anul 1899 de Simion Radian pe Valea Cerbului, Moerkia flotowiana,
Anastrepta orcadensis, Lophozia hatcheri, Stegonia latifolia, Grimmia
alpicola var. latifolia, Tayloria tenuis, T.acuminata, T.serrata,
Tetraplodon angustatum, Catoscopium nigritum, Buxbaumia aphylla,
Polytrichum norvegicum.
Flora plantelor vasculare, studiata de D. Grecescu (1910), numara 760
taxoni, iar Alexandru Beldie marele indragostit de Bucegi, indica in
lucrarea sa - monografia « Flora si vegetatia muntilor Bucegi « -
1967, un numar de 1185 taxoni, dintre care 31 taxoni sunt noi pentru
stiinta (subspecii, varietati, forme) studiul florei este completat de
cel al vegetatiei, in care sunt descrise 20 de asociatii vegetale noi
si sunt prezentate date asupra ecologiei plantelor alpine si
sucesiunea in spatiu a asociatiilor in functie de condiitile
stationale.
Clima
Pozitionarea in culoarul ingust al Vaii Superioare a Prahovei, face ca
la Sinaia, curentii de aer sa fie mai slabi in intensitate, iar
iernile sa nu aduca alaturi de zapezile bogate si geruri aspre.
Verile racoroase, toamnele lungi si blande, primaverile insorite, au
facut ca de-a lungul timpului Sinaia sa fie una dintre cele mai
cautate statiuni de odihna din tara.
Statiunile meteorologice aparute de-a lungul timpului la Sinaia,
incepand cu anul 1888, au inregistrat minime absolute de -27 C, in
11.02.1929 si maxime absolute de 32 C, in ziua de 10.08.1945.
Temperatura medie anuala este insa cuprinsa intre : -3,9 C - in
ianuarie, -3,1 C - in februarie si 15,7 C - in iulie.
Numarul mediu de zile de iarna, cu temperaturi mai mici de 0 C, este
de 47 zile/an, iar numarul mediu de zile cu temperaturi peste 25 C,
este de aproximativ 16 zile/an.
Din punct de vedere al nebulozitatii, la Sinaia, in timpul iernii
predomina cerul acoperit, iar pentru sezonul estival, cerul senin si
doar partial acoperit predomina. Ceea ce constituie inca un ounct de
atractie pentru cei dornici de odihna si plimbari montane. Trebuie
totusi amintit ca in general, asa cum se intampla la munte, vremea se
poate schimba foarte repede, existand chiar zile in care cel putin
trei anotimpuri sunt prezente in timp relativ scurt .Pentru cei
dornici de drumetii montane, facem precizarea ca o zi de vara, oricat
de frumoasa pare la prima ora, se poate transforma intr-una cu
furtuna.
Precipitatiile medii anuale se situeaza in jurul valorii de 800 mm, cu
o medie mai mare in lunile iunie si iulie si cele mai mici in ianuarie
si februarie. Fiind o statiune cautata pentru sporturile de iarna,
prezenta si calitatea zapezii devine un factor important pentru
Sinaia, De regula, se inregistreaza 28 de zile de ninsoare anual,
cuprinse intr-un interval ce poate atinge 160 de zile (prima ninsoare
in zilele de inceput de noiembrie - in anul 1994, chiar la 6
octombrie, iarultima ninsoare in jurul datei de 15 aprilie). Stratul
de zapada poate atinge chiar grosimea de 130 cm, la fel de bine cum
poate exista chiar situatia lipsei totale a stratului de zapada.
Alti factori de clima (precipitatiile si vantul) au reusit ca la
Sinaia sa modeleze relieful, aparand forme bizare : babe, tigai,
diferite fete. Multe dintre ele au stat la baza botezarii formelor sau
locurilor cele mai circulate. Constructiile atipice de forma Babelor,
Sfinxului, Ciupercilor au fost chiar la baza pe care s-au brodat
diferite legende ale locului si locuri de pelerinaj in diferite epoci.
Apa, inghetul, vantul si procesele de deflatie si eroziune au dat
contur diferitelor forme ciudate, intalnite la tot pasul ...